La început te admiram,
Dar după câteva luni, eu încă mă-ntrebam
Ce s-a întmplat în seara aceea?C-a fost destul de dezolant
Ai transformat fără să vrei, un tip glumeț, într-unul ignorant
De fapt, eu cred că totuși ai vrut
Să te dai pe lângă altul, când eu tocmai am căzut
Cu toate astea, până la urmă tot m-am ridicat
Am înghițit în sec, n-am privit înapoi și după am plecat
Devenind mai rece ca vremea de afară
Precum ultimul tren, ce pleacă pustiu și târziu din gară
Acești ani m-au schimbat pe cât se poate
Câștigându-mi centura lirică-n karate
Nu m-ai ierta niciodată
Dacă ți-aș spune lucruri pe care le știi deja, dar nu le-ai gândit, băi fată
Am renunțat de mult, la persoana ta duală
Prefer să fiu veriga slabă, într-o ecuație intelectuală
Mă trezeam nopatea din somn, cu o imagine ce încă mă lovește
Mai bine ești cu el, decât c-un netod care te plictisește
Nu vreau să par absurd, sau să dramatizez situația
Dar acum realizez, ce grea e ecuția
Și mă refer la tine
E mai bine să fii nefericit de unul singur
Decât să fii nefericit cu cineva, asemeni celor din jur
Dacă chiar te-ntrebai, eu sunt destul de bine
Aș vrea să mai continui, dar am s-o las așa, în fine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu