luni, 11 ianuarie 2016

E chiar aiurea...

E chiar aiurea- să te-ndrăgostești de-o fată
Ș-apoi să realizezi că nu veți fi împreună vreodată
E chiar aiurea- să te trezești noaptea din somn cu aceeași imagine tristă
Asemănătoare unei propagande din perioada postdecembristă
E chiar aiurea- să aștepți atâta timp, iar în final să observi c-ai așteptat degeaba
Când puteai să vezi de mult cum de  fapt stă treaba
E chiar aiurea- să compui o poezie pentru o persoană anume
E atât de aiurea, încât nici nu-i poți spune pe nume
E chiar aiurea- să rămâi orb atâta timp
Ș-apoi să realizezi că ai pierdut un anotimp
E chiar aiurea- să realizezi abia apoi
Că timpul pe care l-ai pierdut, nu-l mai primești înapoi
E chiar aiurea- să ai inima frântă
Razlizând că în acest război, ai mai pierdut o luptă
E chiar aiurea- să mori, la modul metaforic
Doar pentru faptul, c-ai fost prea euforic
E chiar aiurea- să nu conștientizezi
Că dacă ești prea sigur pe tine, probabil o să pierzi
E chiar aiurea- când cei dragi pleaca, poate prea devreme
Și tu ești apăsat de tot felul de probleme
E chiar aiurea- să-ncepi să regreți
Știind că totuși poți băga lumea-n sperieți
E chiar aiurea- să ai o nerealizabilă idilă
Când trecerea timpului este ireversibilă
E chiar aiurea-să te simți uneori paralizat
În timp ce stai și meditezi în pat
De parc-ai fi sub o anestezie
E chiar aiurea- că nu știu cum să-nchei această poezie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu